Aspecte privind canalizarea vacuumatică
Sistemele de canalizare vacuumatică sunt sisteme moderne de canalizare menajeră care colectează si transportă apa uzată de la utilizatori la stația de epurare sau cămine de deversare în alte sisteme de canalizare, cu ajutorul presiunii negative generate în sistem de o stație de vacuum.
Sistemele de canalizare vacuumatică sunt recomandate în special în zonele cu teren plat, cu pante mici unde canalizarea gravitaționala necesita săpaturi foarte adânci pentru șanțuri, în zonele unde pânza freatica este foarte aproape de suprafața, trenul nisipos, stâncos unde săpăturile sunt greu de efectuat, in zonele de agrement, site-urile istorice, zonele industriale, in porturi şi staţii de tren ca şi pentru renovarea canalizărilor existente.
Sistemele de canalizare vacuumatică folosesc, pentru transportul apei uzate, diferența de presiune intre presiunea atmosferica (1 bar) si presiunea negativa ( 0,5 - 0,7 bar) din canalul colector, fluidele putand fi transportate si in contrapanta.
Astfel de sisteme nu sunt proiectate pentru a prelua apele pluviale și infiltrațiile de apa.
Test de blocare
Primul sistem a fost instalat în Europa în anul 1882, inginerul olandez Charles T. Liernur obținând în 1887 un patent pentru aceasta tehnologie, însa, datorita dificultăților din acea vreme în construirea stațiilor de vacuum, a fost mai puțin utilizat în localități și mai mult pe vapoare, în trenuri și avioane.
Începând din 1950 sistemul de canalizare vacuumatică pentru localități s-a dezvoltat tehnic din ce in ce mai mult, în prezent fiind implementat în peste 40 de tari din Europa și din lume datorita avantajelor pe care le prezintă fata de canalizarea clasica, gravitaționala.
Soluția de canalizare vacuumatică este adoptată în sistemul de standarde romanești prin SR EN 1091/2002, identic cu standardul european EN 1091/1996.
Informaţii suplimentare despre modul de funcţionare si despre avantajele sistemelor de canalizare cu vacuum, găsiţi in meniul din stânga.