Cum Funcționează

Fiecare sistem de canalizare vacuumatică are cămine de vacuum în care este colectată apa uzată de la utilizatori. Căminelor li se adaugă conducte prin care este transportată apa uzată, stații de vacuum în care este generat vacuumul și rezervoare de vacuum în care este colectată apa uzată din rețea. În căminul de vacuum se află o conductă de aspirație care ajunge până la fundul acestuia, conectată la rețeaua de conducte de vacuum printr-o vană de vacuum. Vana de vacuum este în mod normal închisă.

După ce în căminul de vacuum s-au acumulat aproximativ 40-50 de litri de apă uzată, vana de vacuum este deschisă, în funcție de sistem, fie printr-o supapă cu trei căi acționată pneumatic (Controler modern), fie în cazul instalațiilor mai vechi, printr-o supapă cu trei căi acționată simplu, activată de un plutitor. Apa uzată și aer sunt aspirate în rețeaua de conducte. Cantitatea de aer aspirată după aspirarea apei uzate este foarte importantă pentru a direcționa cât mai eficient apa uzată către stația de vacuum.

Reglarea cantității de aer necesară după aspirare poate fi ajustată fin doar cu ajutorul controlerelor pneumatice moderne. Acest lucru este deosebit de important la capătul conductelor de vacuum mai lungi pentru a garanta o funcționare fără probleme și fără întreruperi.

Prin aerul aspirat la finalul ciclului de aspirare, căminul de vacuum este golit complet, astfel încât să nu se depună sedimente. În cazul sistemelor vechi cu vane de vacuum controlate de plutitor, caminul nu este complet golit, deoarece aerul este introdus prin mici duze în timpul aspirării. Astfel, curățarea fundului caminului de vacuum nu este realizată în întregime. De aceea, în cazul acestor sisteme învechite, este necesară o curățare regulată a caminelor.

 

Grafik Schacht

Căminul de colectare cu vană de vacuum de la Flovac

 

După procesul de aspirare, vana de vacuum se închide din nou și apa reziduală curge încet în conducta de vacuum, urmând o pantă minimă de 0,2% către stația de vacuum, până când se acumulează și se oprește în cel mai jos punct al traseului, înainte de un lift. Dacă în rețea se deschide o vană de vacuum mai departe de stația de vacuum și intră aer (și apă) nouă, o parte din apa acumulată este suflată (și aspirată) prin lift. Apa reziduală nu este aspirată ca într-un pai plin, ci este mai mult sau mai puțin suflată către stația de vid. Aspirarea separată a apei și reglarea fluxului de aer care curge înăuntru este foarte importantă. Doar astfel poate fi realizat un transport energetic eficient al apelor reziduale.
 

Grafik RohrleitungenReprezentare simplificată a traseului conductei în urcare, pe teren plat și în coborâre 

 

Tuburile utilizate pentru rețeaua de conducte de vacuum pot fi fabricate din diverse materiale plastice cum ar fi PE, PP sau chiar PVC. Diametrele variază de la DN 90 până la DN 250. Datorită disponibilității bune, în România se recomandă utilizarea tuburilor din HDPE SDR 17.

Apa curge acum încet către stația de vacuum, respectând pantă minim necesară de 0,2%. Pe un teren ideal plan, conducta începe la adâncimea presupusă a liniei de îngheț de 60 cm și este direcționată către stația de vacuum cu o pantă de 0,2%. După 200 de metri, suntem cu 40 cm mai jos în pământ, la 100 cm adâncime.

Ne întâlnim cu un așa-numit "lift" de 40 cm, care ar trebui să ridice apa înapoi la adâncimea presupusă a liniei de îngheț de 60 cm. Sistemul de conducte de vacuum constă în principal din conducte lungi cu o pantă foarte mică de cel puțin 0,2% și "lifturi" care ridică apa înapoi în înălțime.

Deoarece condițiile nu sunt întotdeauna ideale, profilul conductelor trebuie adaptat condițiilor naturale și tehnice de la fața locului. Lifturile pot să depășească diferențe de nivel variate. Pot exista diferențe mici de nivel, de exemplu 20 cm, sau diferențe mai mari, de 60 cm. Mai multe lifturi pot urma în serie, pentru a direcționa, de exemplu, o conductă peste un deal sau sub un obstacol.

 

Grafik Vakuumsystem Eingebaut

Iată o reprezentare simplificată a unei stații de canalizare cu vacuum complete, cu toate modulele esențiale.

 
După un timp, apa reziduală ajunge în rezervorul de colectare instalat în sau lângă stația de vacuum. Acolo se acumulează apa uzată aspirată și suflată din mai multe colectoare, până când se atinge capacitatea maximă de umplere. La atingerea capacității maxime, rezervorul de vacuum este golit. Apa reziduală este, de exemplu, pompată în primul bazin al unei stații de epurare.