Sistemele de canalizare vacuumatică sunt sisteme eficiente energetic și durabile, pentru colectarea apelor uzate de la casele individuale într-un punct central, folosind vacuumul.
La acest punct central se află o stație de vacuum cu un rezervor de colectare a apelor uzate și cu pompe de vacuum. Cu ajutorul pompelor de vacuum, se creează vacuum în conductele și rezervorul de colectare al sistemului de canalizare. În întregul sistem de conducte se află cămine de vacuum cu vane de vacuum, care închid partea sub vacuum a sistemului pentru a menține vacuumul.
Cum funționează
În căminele de vacuum curge apa uzată a uneia sau mai multor gospodării printr-o conductă de canalizare gravitațională. Atunci când în bazinul de colectare al căminului de vacuum s-au acumulat aproximativ 40 de litri de apă uzată, se deschide vana de vacuum si apa uzată este aspirată din cămin în rețeaua de conducte sub vacuum.
Principalele avantaje ale canalizării vacuumatice față de un sistem de canalizare gravitațional sunt diametrele mai mici ale conductelor și adâncimile de pozare ale conductei. De asemenea doar la stația de vacuum sunt necesare infrastructuri cum ar fi conexiuni electrice, internet sau drumuri de acces. În cazul canalizării gravitaționale sau a sistemelor de canalizare cu presiune, sunt necesare astfel de infrastructuri la fiecare stație de pompare. Datorită numărului mare de stații de pompare, canalizarea sub presiune și canalizare gravitațională sunt foarte sensibile la defecțiuni.
În Europa, pentru o funcționare fără probleme, este necesar ca diametrul vanei de vacuum din căminul de vacuum să fie de cel puțin 78 mm, astfel încât tot ceea ce este introdus în canalizare printr-un vas de toaletă să ajungă la stația de vacuum fără probleme.
Test de blocare
Sistemele de canalizare vacuumatică sunt potrivite în special pentru zonele cu terenuri plate, în care canalizarea gravitațională necesită săpături foarte adânci din cauza pantei necesare. Canalizarea vacuumatică este recomandată în zonele în care nivelul apei freatice este foarte aproape de suprafață, precum și în zonele nisipoase, stâncoase, în care săparea este dificilă. Tehnologia este de asemenea potrivită pentru zonele protejate, zonele de protecție a apei, siturile istorice, zonele industriale, porturi și gări, precum și pentru renovarea canalizărilor existente.
Schema
Diferența de presiune necesară pentru transportul apelor uzate este de aproximativ -0,5 până la -0,7 bari în comparație cu presiunea ambientală din căminul de vacuum. Lichidele pot fi transportate într-o anumită măsură și în sus, ceea ce creează posibilități de utilizare a acestei tehnologii și în zonele colinare și montane.
Primul sistem de canalizare vacuumatică a fost instalat în Europa în anul 1882, inginerul olandez Charles T. Liernur obținând în 1887 un patent pentru aceasta tehnologie, însă, datorită dificultăților din acea vreme în construirea stațiilor de vacuum, a fost mai puțin utilizat în localități și mai mult pe vapoare, în trenuri și avioane.
Începând din 1950 sistemul de canalizare vacuumatică pentru localități s-a dezvoltat tehnic din ce in ce mai mult, în prezent fiind implementat în peste 40 de tari din Europa și din lume datorită avantajelor pe care le prezintă față de canalizarea clasica, gravitațională.
Informaţii suplimentare despre modul de funcţionare si despre avantajele sistemelor de canalizare cu vacuum, găsiţi in meniul din stânga.